Am vrut să aflu şi alte păreri despre Ţara lui Andrei, de la cei care anul acesta au fost mult mai implicaţi ca mine: voluntari şi organizatori.

În primul rând, Simona Bogdan (organizator, din partea Petrom) mi-a spus că a fost un adevărat pitch pentru locul de desfăşurare a taberei: „Asta pentru că, în fiecare an, dincolo de diversificarea activităţilor, încercăm să introducem cât mai multe elemente care să le inspire copiilor un stil de viaţă sănătos.

Am ales Perla Ciucasului in primul rand pentru ca am gasit, asa cum ati vazut si voi, o echipa exact in spiritul Tarii lui Andrei. 🙂 Toti cei de aici sunt dornici sa se implice, sa sara in ajutor, sa cante alaturi de noi. 🙂
Apoi, cateva avantaje ale complexului Perla Ciucasului:
– Ferma proprie. Laptele, ouale, branza si carnea folosite pentru prepararea mancarii provin de la ferma autorizata a complexului. Avem astfel siguranta ca mancarea e tot timpul proaspata. In plus, Costel (proprietarul complexului) da tonul retetelor, deci avem garantia ca sunt si gustoase. 🙂
– Apropierea de Aventura Park pentru ziua Aerului;
– Conditiile din camere – este o constructie recenta, cu mobilier nou, aer conditionat si dispunere a camerelor ideala pentru o tabara de copii;
– Facilitatile complexului – teren de tenis, centru de echitatie, spatiu de outdoor pentru desfasurarea activitatilor la umbra;
– Izolare fata de drumul national sau alte zone locuite. A fost deci un spatiu doar al Tarii lui Andrei. 🙂
– Capacitate mare de acomodare;
– Sala de conferinte, sistem multimedia pentru prezentarea stirilor.”

Din punctul meu de vedere locul de anul acesta a fost mult mai bine ales decât cel de anul trecut (Cheia, jud. Prahova)  în primul rând datorită izolării faţă de drumul naţional, dar am văzut şi alte avantaje. Ce am observat şi mi-a plăcut foarte mult: anul trecut copiii primeau zilnic câte sticluţe de apă plată de 0,5l aveau nevoie. Anul acesta au primit fiecare câte un bidon drăguţ şi colorat, pe care îşi puteau scrie numele, şi pe care şi-l umpleau de la dozatoarele „La Fântâna”. (nu garantez că asta era marca neapărat) Astfel aplicau principiul „Reduce, Reuse, Recycledespre care învăţau la Ziua Pământului.

Apoi am stat de vorbă cu Flory (Florentina Tudosie), un tânăr voluntar de 27 ani, din Bucureşti, care a terminat psihologia şi căreia îi place educaţia nonformală. Mi-a spus că se bucură că „li s-a dat ocazia unor copii cu situaţii financiare mai deosebite, s-au ales comunităţi defavorizate; chiar am vazut copii cu potenţial. De multe ori pe ei nu-i descoperă nimeni.” Am întrebat-o dacă i-a auzit cumva pe participanţi vorbind despre cum se simt ei în tabără şi mi-a răspuns că „pe masură ce treceau zilele s-a vazut prin modul în care interacţionau cu noi că au început să se simtă din ce în ce mai bine”.

(M-am simţit foarte bine în momentul în care Flory mi-a zis că a aflat de tabără de pe blogul meu. 🙂 )

Cea mai tânără voluntară pe care am găsit-o eu în tabără e Iulia Predescu, de 17 ani, tot din Bucureşti, elevă la Colegiul Naţional Tudor Vianu. Părinţii ei lucrează la Petrom şi a mai participat şi acum 4 ani, atunci când tabăra din Ţara lui Andrei era doar o activitate de vară oferită cadou copiilor angajaţilor. (În 2010 proiectul a luat amploare şi s-a transformat într-un concurs naţional de proiecte.) Acum a revenit ca voluntar  şi mi-a spus timidă că cea mai mare reuşită a ei a fost că „având o vârstă apropiată de a lor am reuşit să ne înţelegem foarte bine. Iniţial mă temeam că n-o să reuşesc să mă impun, mai ales că le-am spus încă de la început ce vârstă am.”

Seorici Victor e deja voluntar cu experienţă, la cei „20 şi ceva de ani” ai lui acesta e al treilea an când participă ca voluntar în această tabără, el fiind informatician la o şcoală din municipiul Constanţa. L-am întrebat desigur ce îl face să revină: „Tot ce se întâmplă aici, începând de la şedinţa de sâmbătă după-masă când aterizam aici şi pâna la ultima petrecere de închidere a acestei tabere, cu toate activităţile Fun Science, cele outdoor, cu toate petrecerile de seara, cu toată oboseala care se acumulează (dar care e o oboseală pozitivă) şi toată energia pe care o acumulezi în această tabără şi pe care n-o găseşti într-altă parte.” „Am învăţăt să fiu eu însumi un copil, mi-am reamintit de copilărie, mi-am retrăit copilăria în această tabără. De la copii am învăţat ce înseamnă cu adevărat să te joci, să priveşti optimist şi pozitiv viaţa.

Ultima, dar nu cea din urmă, Claudia Alina Nita, o studentă de 19 ani de la Facultatea de Ştiinţe Politice din Bucureşti zice că a impresionat-o foarte mult cum toţi din tabără îi sunt aşa apropiaţi: „chiar m-am simţit ca într-o familie aici; ne ajutăm chiar dacă nu ne cunoşteam, comunicăm foarte foarte bine.”

Gata, ne vedem la anu’ în tabără!