Cu mai multe saptamani in urma, intr-un mediu select de 30+, mi s-a dat o noua porecla: Aproape 22. Ceea ce cumva chiar ma defineste.

Intre timp am promis ca o sa-i raspund prietenei iepurasului perfect simetric si dragut la o leapsa biografica. N-o sa-i raspund chiar acum, dar pana la finalul anului promit sa fac asta, fiindca ma ajuta in primul rand pe mine. Oare imi amintesc cum eram in fiecare an al existentei mele? Voi va mai amintiti? Si, in caz ca n-ati remarcat, am modificat un pic informatiile din dreapta paginii, Despre mine.

Ma simt bine la Aproape 22 de ani. Mi-ar placea sa raman aici, dar cica ce e mai bun de-abia acum incepe sa apara. Serios?

Si pana la urma cum e cu varsta asta psihologica de 30? Explicati-mi si mie. De ce se loveste toata lumea de ea?