Ieri s-a desfăşurat în capitală cea de-a patra ediţie a evenimentului cu biciclete, fuste şi femei frumoase – Skirtbike. Vreme excelentă, soare blând (prea blând) de toamnă, haine delicate, zâmbete şi voie bună. Toate bune şi frumoase, vreo 200 şi ceva de bicicliste au pedalat alături de alţi 50-60 de tipi bicilişti, pe traseul stabilit (Parcul Izvor – Splaiul Independenței – Parcul Politehnica – Splaiul Independenței – Parcul Izvor), fără accidente.

Numai că la sosire, chiar la intrarea în parc, mi-a fost dat să-l aud pe domnul poliţist (jur că nu m-am turmentat!) zicându-ne că gata, să intrăm din nou pe tarla. Că distracţia noastră s-a terminat. Ceea ce a făcut să-mi piară zâmbetul de pe buze şi să-mi apară în schimb un gust amar de bere. Replicile acelea demonstrau cumva că domnul poliţist n-a înţeles nimic din evenimentul acesta, că pentru el a fost doar un stres în plus (ca şi cum ar fi făcut overtime) şi că de fapt n-a crezut şi nici n-o să creadă prea curând că locul bicicliştilor e pe stradă. Că noi cu bicicletele doar ne distrăm şi că locul nostru e în parc, între patru garduri…

Aşa că e nevoie de şi mai multe SkirtBike-uri şi Bike Fest-uri, să mai facem!

(Poza din thumbnail e făcută de Vali Dima, mulţumesc!)