Cea de-a patra ediţie a Montaniadei n-a fost lipsită de surprize! Am plecat târziu din capitală, ne-am oprit la Vidraru ca să mâncăm ceva fiindcă stomacul devenise neprietenos cu unii dintre noi, şi am ajuns în tabăra de la km 106 al Transfăgărăşanului exact în momentul în care Tituş Constantin deschidea seara folk.

Am descărcat repede bagajele, am întins corturile, ne-am salutat vecinii şi am coborât la concertul Pasărea Colibri. Înainte de asta, însă, am realizat că am nişte adidaşi de…câcat! (Prietenii ştiu de ce)

Oricum, e frumos să asculţi un concert drag în mijlocul pădurii. Şi spre deosebire de anul trecut, generatorul chiar a făcut faţă. Iar Montaniada a căpătat un aspect de festival, cumva. Nu m-am hotărăt încă dacă asta e rău sau e bine, rămâne de văzut.

M-am bucurat să-mi regăsesc prietenii vechi şi pe cei mai noi, cu toţii la un loc. (Împreună mereu, împreună pe munte/ Prieteni vom fi, pe viaţă legaţi/ Atâtea drumuri, pericole multe/ Ne ţin uniţi, suntem ca fraţii…)

N-am prea făcut poze prin tabără, însă am fotografiat multe flori pe traseul dinspre refugiul Salvamont de la Cota 2000 –  lacul glaciar Călţun – cabana Piscul Negru. Din păcate ceaţa care ne-a învăluit atunci când am ajuns sus la lac ne-a făcut pe mulţi dintre noi să nu mai urcăm pe vf. Negoiu (polul instabilității atmosferice din România), deşi intenţionam.

Park Adventure-ul de anul acesta părea chiar extrem, n-am avut timp să mă apropii de el, dar tind să cred că mi-ar fi fost frică să-l încerc. 😀 Nici măcar pe tiroliană n-am apucat să mă dau, nici la panoul artificial de alpinism n-am ajuns. În schimb, am dormit destul de mult şi de bine la cort, atât cât ne-a permis soarele. Fiindcă a fost extrem de cald, neobişnuit de cald!

Hai să vă arat şi pozele 🙂