Acum vreo 3 ani, când eram studentă Erasmus în Portugalia şi ieşeam cel puţin o dată pe săptămână în club, dansam de fiecare dată pe un anumit cântec cu Andre, un brazilian care se ambiţionase să mă înveţe forró. Apucasem să dansez o dată cu el, iar apoi, ori de câte ori DJ-ul punea „melodia noastră„, ne căutam cu privirea prin club şi ne întâlneam la mijlocul distanţei dintre noi.

Forró n-am învăţat atunci prea bine, fiindcă nici Andre nu era cel mai bun dansator în viaţă (sper să nu citească; şi dacă totuşi citeşte, sper să accepte adevărul), dar am rămas cu o pasiune pentru stilul acesta de dans.

Aşa că iată-mă astăzi în Brazilia, întorcându-mă acasă (şi prin „acasă” mă refer la casa din Juiz de Fora) după cel de-al treilea curs de forró! Pentru că da, m-am înscris pentru o lună de zile la un curs de forró, la Cercul Militar din Juiz de Fora. Eu şi alţi aproximativ 20 de brazilieni de peste 55 de ani, în medie. 😀

Cercul acesta militar e un fel de căminul cultural de la Cazasu, unde încă se organizează baluri la care lumea vine să danseze. Dar să revenim la curs: am plătit 55 de reais (90 lei) şi merg de 2 ori pe săptămână, lunea şi miercurea, de la 20-21:00. Iniţial am fost să privesc cum se desfăşoară toate cele 3 cursuri de acolo (dansuri libere cu tentă de funk, dansuri de salon şi orele de forró), dar în mai puţin de 5 minute am fost invitată să mă alătur, ca să aleg în cunoştinţă de cauză. Şi cum mie mi-e un pic jenă să dau din fund pe funk ( 😛 ), am ales forró. 

Iar zâmbetul pe care-l am acum pe faţă se datorează vorbelor profesorului de dans, Henrique Goncalves de Almeida. La finalul fiecărui curs ţine o mică predică  despre ce-a fost bine şi ce-a fost rău, făcând diverse observaţii, pentru toată lumea. Iar astăzi, după ce un brazilian blajin îmi spusese deja că-i e ruşine să danseze cu mine fiindcă eu ştiu mai bine ca el, m-a lăudat şi profu’ în faţa tuturor. Că cică am venit aşa timidă la primul curs, zicându-le că nu ştiu să dansez şi nici portugheză nu vorbesc prea bine, dar că le-am arătat că se poate; că a fost nevoie de o româncă să le arate cât de uşor se învaţă  forró-ul. 🙂

Adevărul e că-mi place şi probabil că se vede. Şi prind repede. Şi Eugen Cristea, profu’ de tango tandem din România, m-a invitat la grupa de intermediari după primele 3 săptămâni. Dar dacă tango-ul e cu bătaie lungă, forró sper să dansez acceptabil până plec din Brazilia.