Nu ştiu cum sau de ce, dar mi-a fost dat să întâlnesc în cei 20 şi-o speranţă de ani ai mei mulţi oameni mari. Oameni cu caracter, oameni cu personalitate minunată sau oameni care să-mi adreseze o singură frază, dar care să conteze.

Oameni pe care n-am cum să-i uit.

În aprilie 2010 mă duceam pe Clinceni mânată de dorinţa de a pluti în văzduh preţ de câteva secunde şi adrenalină multă, fără să ştiu prea multe despre sportul ăsta, despre oamenii care fac asta în România, despre campioni sau despre cei cărora nu li s-a deschis paraşuta. (un unchi de-al meu fiind unul dintre ei…)

M-am urcat într-un GA8, m-am aşezat pe podea (nu exista scaun decât pentru pilot) în braţele domnului Ramiro Nicolau, o legendă vie a paraşutismului românesc, aveam eu să aflu mai târziu. În faţa mea stătea un tip mai tânar ca mine (habar n-aveam, nu arăta!), dar care avea deja sute de salturi la activ. El a sărit primul din avion, ca să-mi facă mie fotografii frumoase şi ca să filmeze întreaga săritură.

Abia ulterior am aflat cine erau persoanele modeste pe care le-am întâlnit în acea zi însorită pe Clinceni şi am început să pun cap la cap informaţiile despre ei. N-am fost mulţumită de ce-am găsit pe internet, aşa că m-am hotărât să le iau un interviu pe care l-am publicat anul trecut în revista Aserţiunea. (revista de tradiţie a ASER-ului)

E un moment bun să vi-l arat şi vouă:

Povestea unui familii de paraşutişti

Poveştile frumoase de dragoste se întâmplă oriunde. Acum 27 de ani, pe aerodromul Clinceni, Ramiro Nicolau, acelaşi actor din povestea de mai sus, avea să o cunoască pe mamă copiilor săi. “S-au văzut, s-au plăcut” şi 19 ani mai târziu se năştea Alex Nicolau (zis şi Andy).

Cu ambii părinţi paraşutişti, Andy a crescut practic pe aerodrom. Mergea peste tot alături de tatăl său, erau de nedespărţit, astfel încât la un moment dat, el şi-a spus “ Când o să fiu mare, vreau să fiu ca tatăl meu”. Zis şi făcut, fiindcă la doar 19 ani, Andy a obţinut deja 3 titluri consecutive de campion naţional la paraşutism, bronz la campionatul European şi locul 4 la campionatul mondial.

De pe la câţiva anişori, de când a început să fie purtat în parapantă, şi-a dorit să zboare singur. N-o să uite niciodată momentul în care, la 11 ani, pe când se afla sus la Babele, tatăl său l-a lăsat să zboare singur. Apoi, la 12 ani, la Călăraşi, a făcut primul salt cu paraşuta, în tandem. De fapt, neoficial, a fost al doilea pasager din România care a sărit în tandem, căci în 2002 nu se auzise încă de aşa ceva în ţara noastră, iar tatăl său, împreună cu alţi doi instructori au creat un ham de paraşuta, pe care l-au adaptat şi cu care au realizat primele salturi în tandem din România: “Aveam numai 12 ani…percepţia mea despre tot ce s-a întâmplat a fost diferită. Nu trăisem ceva aşa de intens până atunci”, îşi aminteşte  Andy. Imediat ce s-a deschis paraşuta şi totul era bine, i-a spus tatălui său că asta vrea să facă tot restul vieţii şi că ar fi dispus să dea şi bani ca să sară cu paraşuta.

Paraşutismul face parte din categoria sporturilor periculoase, pentru practicarea căruia este necesară obţinerea unui brevet, în urma unor cursuri pe instruire teoretică şi practică. Întrebat dacă i-a fost frică, Andy a răspuns: “Bineînţeles că mi-a fost frică. Frica există la toată lumea, diferit e modul în care reacţionezi la ea. Şi frica nu dispare niciodată; pur şi simplu înveţi să te controlezi, iar când e necesară, ea apare fără să îţi dai seama, e cea care te ţine în viaţă, făcându-te vigilant.

Până la 15 ani a făcut de toate, inclusiv 5 tandemuri, care i-au folosit foarte mult (a învăţat ce e aia o cădere liberă controlată, să facă viraje, să ştie la ce altitudine se află, să deschidă paraşuta la timp, etc). “Avantajul meu era a fost că eu ştiam teorie mai mult decât scria în cărţile alea, pentru că am stat pe lângă ei tot timpul şi bănuiesc că ai auzit de vorba aia… meseria se fură, nu se învaţă din manual. Adică eu nu am citit niciodată manualul de paraşutism, fiindcă am învăţat direct de la tatăl meu şi echipa lui.”

Când a venit momentul să sar prima dată singur, am ştiut ce trebuie să fac. “ La 15 ani şi jumătate, la aerodromul Tuzla, tatăl său i-a ţinut paraşuta extractoare în avion până i s-a deschis paraşuta, ca să fie sigur că totul decurge bine. (nr:  paraşuta extractoare este o paraşută mică, rotundă, care extrage paraşuta principală atunci când o arunci în curentul de aer)

“Totul a fost bine. Am părăsit avionul corect pe direcţie, paraşuta s-a deschis frumos, m-am plimbat pe cerul patriei, am admirat litoralul din paraşută, am aterizat frumos, fiind obişnuit cu parapanta. Ştiam să zbor. Când am ajuns jos cel care filma a zis „bă, e bun ăsta, dar trebuie să mai sară o dată că l-am pierdut la aterizare..” Şi eu exact asta am făcut: i-am zis să mai sar o dată. De data asta, tatăl meu, nu ştiu cum de a avut atâta încredere în mine, şi în el, încât m-a lăsat pe mine să deschid paraşuta. Am sărit din avion, cu tatăl meu imediat după mine (a stat aproape, ca să nu se întâmple ceva) şi după 10 secunde cât trebuia să cad, i-am făcut semn că e ok, şi am deschis paraşuta… O senzaţie care nu poate fi descrisă în cuvinte m-a copleşit şi atunci mi-am dat seama că am sărit singur cu paraşuta în acea zi.”

Apoi au mai urmat salturi la firma Total Air, la care lucra tatăl său, iar în octombrie 2006 Andy a reuşit să îşi ia licenţa de paraşutism, făcând peste 25 de salturi. Din 2007 a fost votat în Lotul Naţional de paraşutism, la rugămintea antrenorului, fiindcă trebuia să fie în lot ca să poată participa la campionatul naţional.

Timpul trece repede atunci când faci ce-ţi place, iar la finalul anului 2007 când a calculat totalul salturilor, Andy a realizat că a făcut 550 într-un singur an. Nici tatăl său, nici altcineva din ţară nu făcuseră atâtea vreodată.

Andy a reuşit o performanţă extraordinară şi luna trecută, în prima etapă a Cupei Mondiale de Paraşutism (10-12 iunie în Thalgau, Austria): s-a clasat pe locul secund la categoria juniori, confirmând şi pe plan extern evoluţia bună din ultimii ani.

Mă bucur că Adelin Petrişor a filmat un reportaj cu el, care a fost difuzat duminică seara pe TVR1! Andy merită să fie cunoscut!

PS: Andy are acum 20 de ani şi aproximativ 1800 de salturi făcute!