Cuvântul „SatisFUCKtion„, prin felul în care e scris, stârneşte interesul trecătorilor. Iar când vezi pe afişul piesei de teatru numele Valeriei Seciu, te cam gândeşti să-ţi iei şi tu bilet.

Intri în sala de spectacol, vezi 4 gradene dispuse simetric şi te întrebi care e unghiul cel mai potrivit de a privi această piesă. Sunt distribuite obiecte de decor şi în partea stângă pe interval (un şifonier mare cu oglinzi care reflectă mişcarea personajelor),  în partea dreapta o cortină şi înca o cortină în partea din faţă cum intri. Plus multe felinare şi cufere. Cufărul va deveni un laitmoiv, vei afla asta curând.

Piesa e mai mult despre monologurile mamei. Personajul – o mare actriţă retrasă de pe scenă – povesteşte întruna despre trecutul său nefericit. Se discută mult despre dramaturgie, despre teatru și rostul acestei arte. („Noi îmbrăcăm realitatea în haina noastră şi apoi ieşim cu ea pe stradă.”, „Totul s-a scris deja.”, „Am vrut odată să mă mărit cu un artist. Nu un actor, un artist adevărat.”, „Nu există perversitate mai mare decât publicul de teatru.”)

La un moment dat vei fi surprins de apariţia goală (complet goală) a unei fete roşcate, un fel de imagine erotică din tinereţea mamei. Ciudat e că nu doar bărbaţii vor întoarce privirea spre ea. Nici eu nu-mi puteam dezlipi ochii.

Numai că apariţiile acestea ale fetei furau toată atenţia şi monologul mamei rămânea doar vocea din fundal.

În rest, mi-au plăcut foarte mult fusta pantalon a fiicei şi sacoul cu buzunar la spate al dramaturgului tânăr. Cine le-o fi făcut costumele? 🙂

Vei pleca de la teatru siderat, gândindu-te că ceva bolnăvicios s-a petrecut pe scenă.

Din distribuţia spectacolului de la Teatrul Foarte Mic, alături de Valeria Seciu (mama), fac parte Florina Gleznea (fiica), Cristian Popa (dramaturgul) şi Mihaela Popa (fata). Piesa a fost scrisă (şi inspirată din viaţa lui) de Thomas Bernhard, iar regia îi aparţine Theodorei Herghelegiu. Durata spectacolului: 1h 45min (fără pauză). 

Foto: Alois Chiriţă

 ———————————————————————————————————————————-

Cea de-a doua piesă e o comedie satirică, jucătă pe scena Teatrului MicClaudiu Istodor şi Adriana ŞchiopuRodica Negrea şi Vitalie BantaşOana Ioachim şi Ovidiu Niculescu devin un candid încornorat şi o elegantă consoartă adulterină, o nevastă timidă cu bărbat avansat, o neglijentă soţie neglijată plus un coleric soţ amant fierbinte. Ovidiu Niculescu, care-l joacă pe Bob Phillips e personajul meu preferat din piesă, mi se pare că joacă cel mai bine, e super haios.

 

Recunosc, din numele piesei („Cum iubeşte cealaltă jumătate„), mă aşteptam la o altfel de piesă. Dar nici ce-am văzut nu mi-a displăcut, ba din contră. 🙂 Aşadar, recomand două ore şi jumătate de râs, despre relaţii mincinoase, cu infidelităţi şi ciondăneli. Umorul englezesc e de bună calitate.

Foto: Tudor Predescu