Poate că voi ştiaţi, dar eu am aflat ieri că Vichy e de fapt un oraş din Franţa. Nu m-am gândit niciodată că apa termală Vichy provine chiar dintr-un oraş balnear cu acelaşi nume. 😀 Habar n-aveam cine e doctorul Haller şi nici nu-i ştiam viziunea conform căreia fiecare ten este diferit şi are nevoi specifice.

Despre toate astea am învăţat ieri, fiindcă am aterizat ca musca-n lapte la un training de machiaj ţinut la sediul Vichy. Am ajuns acolo ca organizator şi m-am transformat în participant. Am înţeles repede că va fi o zi bună când l-am recunoscut pe machiorul Paulei Seling, un tip cu care m-am intersectat la fiecare gală X Factor, dar cu care nu am schimbat decât vreo două priviri fugitive până ieri.

Îl cheamă Marian Tanase, i se zice Tase, şi este absolvent de filologie. O traiectorie normală pentru un tip de 38 de ani care s-a apucat acum 8 ani de machiaj, nu-i aşa? Din 2003 se ocupă exclusiv de machiaj şi momentan e freelancer, chiar dacă a lucrat 5 ani în televiziune.

Una dintre cele mai amuzante chestii pe care le-am aflat ieri a fost o glumă internă de industrie. Am aflat că deseori revistele de specialitate traduc „castor oil” (uleiul de ricin) ca „ulei de castor”. 😀

Ei, dacă eşti bărbat şi ai citit până aici, e cazul să-ţi spun acum că e ok dacă apeşi X-ul de sus şi te duci să citeşti ceva util pentru tine. Doamnelor însă, aţi putea fi interesate să aflaţi secretul machiajului făcut de Tase. 🙂

Zice el că principiul formei este mult mai important decât principiul culorii.

Niciodată nu foloseşte mai puţin de 2-3 fonduri de ten pentru un machiaj, indiferent de tipul de piele.

Iar cele 3 obsesii ale lui sunt:

  • O bază impecabilă;
  • Blush-urile impecabile – cateodată dă câte 6 blush-uri pe o singură faţă;
  • Mult mascara la rădăcini.

Cea mai utilă chestiune de machiaj pe care am învăţat-o eu ieri: nu e musai să adaptez culoarea machiajului cu îmbrăcămintea. E perfect ok să adaptez machiajul la culoarea părului sau culoarea feţei. Sau la un accesoriu pe care îl port.

L-am întrebat câte machiaje a făcut cel mai mult într-o zi şi a răspuns cu precizie: 38. În 7 ore.

E super pasionat de ceea ce face şi recunoaşte că avantajul lui cel mai mare e că e bărbat şi lucrează cu femei. Ştiţi şi voi cum sunt femeile printre alte femei: se activează. Pe mine însă m-a uimit să aflu că el nu suportă să-i pună cineva mâna pe faţă (nu suportă atingerea). E ca şi cum te faci marinar şi tu ai rău de mare. (caz posibil, ştiu pe cineva)

 

Şi încă ceva: tot de la el am reţinut că e bine să nu facem marşul împotriva razboiului, ci să facem marşul pentru pace. 🙂 E un pozitivist şi mi-a plăcut de el din primele 10 minute în care a început să ne vorbească deschis, pe înţelesul tuturor. A transformat ceva ce pentru mine părea plictisitor într-un seminar extrem de interactiv şi util. Mulţumesc Tase, mulţumesc Vichy şi mulţumesc Iuliana pentru această poză!