Amsterdamul este ca o amantă necredincioasă la care te întorci de fiecare dată „flămând”, beat de fericire şi pregătit să o revezi aşa cum nu ai văzut-o niciodată. Nu este nici pe departe cel mai liber şi nonconformist oraş din Europa, dimpotrivă chiar, însă tocmai acest contrast dintre realitate şi aşteptări te va cuceri. Nu vei şti niciodată cum ai fost sedus de Amsterdam, deoarece puterea pe care o are asupra ta te va arunca din colţ în colţ, îmbătat de misterul verde al Vondelpark-ului, de aglomeraţia Dam Square-ului şi de unduirea canalelor sub roţile bicicletei ruginite, pe care o vei pedala până când muşchii de la picioare vor urla de durere, iar inima îţi va bate de fericire.

Am locuit în Amsteram timp de un an, iar aceasta este prima dată când scriu despre „amanta” mea în timp ce mă aflu departe de ea. Oraşul acesta are atât de multe calităţi şi defecte, încât pare a fi în echilibru perfect. Pare, însă nu e. Mi se pare locul ideal de a evada pentru câteva zile sau săptămâni, dar nu pentru a locui. Recunosc, cel mai mult îmi lipsesc bicicletele, infrastructura de piste, arhitectura clădirilor şi liniştea nopţilor olandeze, când muzica din căşti se îmbina perfect cu aerul străduţelor înguste şi aleilor din parcuri. Da, am spus liniştea, pentru că în afară de două-trei pieţe şi Red Light District, de la ora 9-10 seara oraşul este scufundat în linişte. În cartiere  rar vezi picior de om, iar magazinele se închid fie la 6, fie la 8 sau maxim 10.

Amsterdamul e un cocktail de senzaţii. Nu te gândi la tentaţiile caracteristice oraşului, acelea pentru care mulţi vin aici şi uită de ei, amintindu-şi că au fost în capitala Olandei cu numai câteva minute înainte de a se îmbarca în zborul spre casă. Nu. Oraşul ăsta trăieşte prin tine şi se comportă aşa cum vrei tu să se comporte. De multe ori e încăpăţânat, dar nu din vina lui, ci a climei şi a oamenilor care locuiesc aici.

Deşi temperaturile nu sunt la fel de extreme ca cele din România, umezeala din aer (undeva între 60% şi 100%) îşi spune cuvântul. De exemplu, o temperatură de -5 grade Celsius la umiditate 90% o vei simţi mult mai aspru, iar lucrurile devin şi mai serioase pe bicicletă. Apoi mai e vântul. Există zile – nu numai toamna şi iarna – când vântul bate cu o viteză cuprinsă între 35 – 50 km/h, ceea ce face pedalatul aproape imposibil. Practic, te opreşte în loc. E bine să reţii că Olanda este unul dintre puţinele locuri în care prognoza meteo de azi pe mâine nu este cea mai precisă, în special în sezonul rece. E posibil ca weather.com să-ţi spună că sunt 60% şanse de ploaie şi să nu plouă deloc şi invers. De aceea, înainte de a ieşi din casă, e indicat să verifici starea vremii din două-trei surseBuienradar, Weeronline şi Weather.com sau Meteox.com. Oricum, localnicilor nu le pasă foarte mult de vreme, îi vei vedea pe biciclete indiferent de condiţiile meteo.

Olandezii sunt politicoşi. Aceasta este prima impresie pe care ţi-o lasă. Aruncă-n stânga şi-n dreapta cu alstublieft-uri (are mai multe înţelesuri – vă rog, cu plăcere etc.), însă nu se sfiesc să fie direcţi şi sinceri într-o discuţie. Cu toate astea, o să simţi o barieră – dacă ajungi să petreci multă vreme printre ei –, o „răceală” caracteristică popoarelor nordice. Acesta este un motiv pentru care majoritatea prietenilor mei imigranţi (români, irlandezi, italieni, englezi etc.) nu au legat o prietenie reală cu vreun olandez. Acum generalizez, aceasta fiind caracteristica predominantă, dar nu neg excepţiile şi cazurile personale.

La capitolul mâncare, tradiţionalul nu este punctul forte al olandezilor. Ceea ce numesc ei dutch traditional food sunt bitterballen, pe care le îngurgitează la bere şi cartofii prăjiţi (vlaamse frites) la cornet, cu tot felul de sosuri, în special maioneză. Cartofii sunt bleah, eu nu prea i-am putut mânca. Cred că din cauza uleiului, nu-mi dau seama. În rest, prin oraş o să vezi foarte multe fast-food-uri – shaorma, doner kebab, wok, plus McDonald’s, KFC, Burger King etc. – o mulţime de restaurante argentiniene, italiene şi asiatice. Bineînţeles, preţurile variază, dar, ca idee, dacă vrei să iei o cină pe cinste la un restaurant, pregăteşte-te să scoţi din buzunar câteva zeci de euro bune.

La supermarket, treaba stă în felul următor: cel mai mare lanţ de magazine este Albert Heijn (se citeşte „Hain”), urmat de Dirk van den Broek, Spar, care sunt tot olandeze, şi Lidl (nemţesc). Preţurile variază. Amsterdam este un oraş scump, însă vei găsi produse la acelaşi preţ sau chiar mai ieftine ca în România. O pâine de calitatea French Toast-ului de la noi o cumperi cu 1,49 Euro, iar o pâine mai bună, la cuptor, o găseşti la 2,39 Euro. Apă nu are rost să cumperi, deoarece apa de la robinet este printre cele mai bune din Europa. Un litru de lapte bio UHT semi-degresat costă 1 Euro, non-UHT poate fi 1,2 Euro. Berea e ieftină, se cumpără la navetă – în jur de 10 – 12 Euro o navetă cu 24 de sticle (0,33 l), numai bună de dat drumul la petrecere în apartament. Ai grijă, însă, să-ţi anunţi vecinii din timp printr-un mesaj lipit în lift sau undeva pe scară, ca să nu te trezeşti cu poliţia la uşă. Totuşi, dacă vrei un party pe cinste, mai bine mergi într-un club sau la un concert. Paradiso, Waterhole sau Melkweg sunt locuri în care poţi vedea nişte spectacole live superbe.

Şi pentru că tot am adus vorba de poliţie, îţi spun că Amsterdamul este unul dintre cele mai sigure oraşe în care am locuit. A avut multe probleme în trecut (infracţionalitate ridicată, droguri etc.), dar acum lucrurile nu mai sunt aşa. O să vezi poliţie peste tot, aspect care îţi oferă un plus de siguranţă. De obicei, Amsterdamul este plin pe toată durata zilei, dar spre seară aglomeraţia se concentrează în centru (Leidseplein, Rembrandtplein, Dam Square şi Red Light District). Sunt weekend-uri în care locurile acestea sunt pline până la refuz, de aceea poliţia este prezentă permanent.

Dacă vei locui suficient de mult în oraşul ăsta îţi vei da seama că este mult mai conformist decât s-ar crede iniţial. Legalizarea prostituţiei şi a consumului de droguri nu te transformă neapărat în the most liberal city in Europe. Amsterdamul are un PR foarte bun, nu ştiu dacă am văzut multe oraşe în lume care să fie atât de atente la propria imagine. Totuşi, politica şi criza economică au influenţat mult cursul vieţii de aici, de aceea îţi spun să nu zăboveşti foarte mult în oraşul celor peste 1500 de poduri şi poduleţe. Dacă vrei să te bucuri din plin de tot ce are Amsterdamul mai frumos, fugi şi întoarce-te aici din când în când. Nu vei regreta deloc, iar el, asemenea unei amante, te va aştepta negreşit.

În septembrie, am lăsat în urmă Amsterdamul şi m-am mutat în Dublin, un alt loc fascinant. Plănuiesc să vizitez anul viitor oraşul care a marcat o schimbare majoră în viaţa mea şi care m-a împins să-mi urmez visele, oricât de ireale ar putea părea ele în ochii celor din jur. Tot în septembrie am scris o serie de trei articole lungi (rezumate aici) cu tot ce trebuie să ştii dacă vrei să te muţi în Amsterdam, de aceea le recomand ca lectură ulterioară acestei expuneri melancolice şi, pe alocuri, şchiopătânde…

Mulțumesc frumos, Ionuț Tecuceanu, îți țin pumnii, să-ți meargă bine în Dublin și să-l reîntâlnești pe Louis Walsh sau alții ca el!