(articolul de mai jos este scris de Cristi Roman, jurnalist freelancer, food blogger, chef în formare)

Deja am ajuns sa nu ma mai mir de reactia multor romani, amici, prieteni sau simpli turisti, care ajung prima oara in Dublin si care gasesc mult mai multe lucruri surprinzator de vii decat ceea ce se stie in general despre capitala Irlandei. Majoritatea, daca nu toti, raman uimiti de veselia si distractia din oras, de spiritul irlandezului, lucruri pe care nu le-ar fi banuit aici, in capatul nord-vestic european, ci mai degraba mult mai jos, prin Spania sau Italia.

Dublinul meu, dupa sase ani de stat aici, e complex de povestit. E un oras pe care romanii veniti strict pentru bani il urasc. E un oras pe care cei care vin aici pentru a-si schimba viata il iubesc.

De ce-ar fi de urat Dublinul? Fiindca daca esti un om al soarelui, iubitor vesnic de slapi si bikini, nu prea vei avea parte de asa ceva aici, decat in cateva zile pe an, cu noroc mare poate 20 de zile impreuna. Si e pacat, fiindca Dublinul e un oras cu zeci de plaje, cu marea facand parte din oras, dar nu e un oras estival, din cauza vremii racoroase. Vara, daca se fac 25 de grade, lumea este toropita de caldura si multi se invoiesc de la munca pentru a zace pe plaja. Dar nu prea se fac. Pe de alta parte insa, iarna nu prea exista zapada.

De ce-ar mai fi de urat Dublinul? Fiindca lucrurile nu se intampla asa de repede, asa de “acum!” precum multi romani, in special cei urbani (si stiu ce vorbesc, sunt si voi fi bucurestean toata viata) sunt obisnuiti. E mai multa relaxare, nu neaparat lipsa de presiune, dar totul se face mai relaxat. Si cu toata relaxarea asta, uneori enervanta, vine si o birocratie mai scazuta: majoritatea actelor cerute iti vin acasa prin posta, fara sa te mai deplasezi sa le soliciti personal (chiar si pasaportul), aproape orice lucru poate fi facut online etc.

In fine, Dublinul mai este de urat si cand constati ca, desi este capitala europeana, nu are metrou, are o linie de tren urban care merge pe coasta marii si doar doua linii de tramvai, care nici macar nu se intersecteaza (prilej de critica dar si de “caterinca” in societatea din Dublin). Sigur, are autobuze cu GPS, are statii de autobuz cu afisaj electronic tot pe baza de GPS, insa decat sa strabati orasul intr-un Dublin Bus mai bine te lasi de munca. De-aia sunt masini, multe, multe. De circulat insa se circula mai bine, eu de-abia in Irlanda m-am decis sa invat sa conduc; in Bucuresti am refuzat timp de 30 de ani sa fac asta (sau, mai exact, timp de 12, de cand am implinit 18 :D), din cauza haosului si a nesimtirii.

Ce e de iubit in Dublin? Daca esti turist, il iubesti enorm, asa cum am zis: centrul e plin de distractie, de o concentratie de puburi de mare calitate cum nu mai gasesti nicaieri in lume (practic, aici sunt adevaratele puburi ale omenirii), in care nu se mai fumeaza din 2005 si iata ca lumea nu s-a sfarsit, ba din contra. Te incanta florile de la geamuri, din vitrinele restaurantelor, te incanta culorile pestrite ce acopera fatadele cladirilor, te incanta natura pe care o regasesti, uneori virgina si mareata, in cele mai neasteptate locuri.

Daca ajungi sa fii localnic, sa traiesti aici, poti ajunge sa iubesti Dublinul fiindca nu e sufocant. Majoritatea oamenilor locuiesc la case, nu la blocuri, si de aceea orasul este foarte extins. O gramada de rauri, raulete si alte ape se strecoara printre casele oamenilor, in tot Dublinul, asa ca ai mari sanse ca langa casa ta sa fie o apa, o cascada sau, macar, un parau ce iese dintr-o padure intunecoasa. Dublin nu e Venetia, Dublin nu e Amsterdam, Dublin nu e Stockholm: nu esti inconjurat de maretii de ape, dar simti ca faci parte din natura, ca locuiesti in mijlocul ei, si nu intr-o mare uriasa de betoane. Asta e un motiv bun de iubit Dublinul.

Ce mai iubesti in Dublin? Pai daca ai ceva timp liber si daca ai un salariu macar mediu, poti iubi sa mananci si sa bei in Dublin. E o perioada foarte buna acum, dupa 4-5 ani de mare regres economic, ce a inceput in 2008: mancarea in restaurante s-a mai ieftinit, apar noi localuri cu oferte bune, cu spirit inteligent, cu pasiune in ele. Iar daca ajungi sa devii localnic, crede-ma ca ajungi si sa iubesti simplul fapt de a sta intr-un pub, pur si simplu, savurand un pint de Guinness, sau de Smithwicks, sau de Kilkenny, fiind chiar si singur. De fapt, nu te vei simti singur deloc, intr-un pub. Mereu e veselie, mereu cineva te va baga in seama, mereu ai ce sa vezi, sa auzi, sa traiesti. De cativa ani o poti face si in romaneste, daca vrei lucrul asta: multe, multe puburi din Dublin au barmani sau chelnerite romance. Care aici au invatat sa zambeasca sincer nonstop si sa-ti dea restul pana la ultimul eurocent.

Dublinul e de iubit si fiindca e plin de parcuri istorice, in care poti vizita vechi asezaminte, foste case de copii sau sedii ale organizatiilor puternic catolice, in care-ti trece prin ochi toata istoria, buna sau rea, a tarii. Parcurile Dublinului sunt simple si maiestuoase: nu au sute de bancute de fier sau de lemn, nu au terase sau restaurante, ci, unele, doar o simpla cafenea. Una si buna, in care poti sta 20 de minute sa bei un espresso sau sa mananci o supa crema. Dar au verde, mult verde, au copaci de zeci de ani vechime, au paduri si lacuri, au natura in cea mai pura forma.

Asta mai e Dublinul: orasul in care pana la 12 jumatate ziua si dupa 10 seara nici mort nu poti sa mai cumperi alcool in magazine (ci doar in puburi, si asta doar pana la 1 noaptea), orasul in care drogurile sunt mai prezente decat raurile si paraurile, dar totusi ascunse, orasul in care vezi in mod real oameni “zombie” prin centru (drogati cu tenul albit incredibil din cauza consumului de heroina), orasul in care poti locui in acelasi bloc cu un director de banca si cu un lucrator la salubritate, dar respectul reciproc sa existe la cote maxime.

Nu merg toate bine in Dublin, nu merg toate rau. Daca ai noroc sa stai intr-o zona cel putin decenta (majoritatea sunt decente, unele sunt rau famate, unele sunt de lux), sa ai un serviciu cel putin mediu si sa ai pofta sincera de viata, Dublinul e un oras bun. Zbori ieftin in Europa din Dublin, gratie RyanAir, gigantul european nr.1 in materie de lowcost. Daca vrei mai multe din punct de vedere al carierei, daca te simti corporatist sadea cu ganduri de averi de milioane, zbori in Londra, la un pas distanta. Desi nu e un secret ca Dublinul e cel mai mare hub european in domeniul IT pentru marii giganti americani/mondiali: toate marile firme mondiale din IT au sediul central european aici, in Dublin. Zic asa: daca esti tanar si esti calificat intr-un job tehnic, atunci Dublinul e orasul tau. Aici ai ocazia sa muncesti fie pentru Facebook, Google, Amazon, Ebay sau Linkedin, dar si sa te bucuri de efervescenta unui oras plin de oameni tineri si voiosi, intr-o asezare altfel mai batrana si traditionalista decat multe alte zone din Europa noastra cea frumoasa.

Asta e Dublinul meu, complet subiectiv. Am invatat sa nu mai dau vina pe el sau pe oamenii lui daca mie nu-mi merge bine candva, am invatat sa-l iubesc si sa-l pretuiesc la fel de mult precum o fac cu Bucurestiul, orasul meu natal.

919239_10201144865043347_2006753522_o