Vineri, 3 iulie 2015: gata, mâine plecăm în sfârșit spre Mont Blanc!

Sâmbătă, 4 iulie, în jurul orei de plecare spre Chamonix, mă sună Dan, șeful expediției, să-mi spună că avem o problemă cu duba închiriată, că e mai scurtă decât trebuia să fie. Panică, n-or să ne încapă toate bagajele. („Echipamentul?!”)

-Câți rucsaci ai?

-Doi, tu?

-Tot doi.

Tăcere.

– În cel mai rău caz, putem merge cu mașina voastră? Suntem suficienți șoferi pentru 2 mașini mici.

(„Pff, asta nu era în plan.”) – Da, Dan, stai liniștit, hai c-o rezolvăm noi cumva.

Încep să caut pe net remorci de închiriat și detalii din codul rutier despre ce poți conduce cu un permis de categoria B. Între timp mai vorbesc de câteva ori la telefon cu Dan, încercând să-mi dau seama dacă face mișto de mine sau vorbește serios. Vorbea serios.

Într-un final, pe la 17.00, cu câteva ore mai târziu decât planificasem, ieșim în sfârșit din București. Cu aproximativ toate bagajele, dar fără chitară. Cam așa:

Tetris spre #montblanc

Ela_008

(a se observa pepenele de sub banchetă, esențial)

Pe drum, ascultăm mai întâi povestea dubei închiriate: „Avea 3 mașini, 2 lungi și una scurtă; noi am tras paiul scurt.”

Mergem, mergem, mergem, și pe la 21.40 trecem prima graniță. Cu emoții mari la bagaje, în fața noastră se controlau portbagaje. Dacă ne puneau să desfacem rucsacii, am fi mai pierdut pe puțin o oră să împachetăm tot la loc. Dar am scăpat la limită cu un ‘Tunde-ți barba’ zis lui Vlad. 🙂

Mai târziu, în mașină: „Irina, înoți în pufuleți?”

Sau:

– Mai ascultă cineva versurile?

– „Daaaaaa” în cor.

Așa se explica liniștea totală, pentru prima oară în noaptea respectivă. Filozofia hibridă a celor de la Paraziții.

În Serbia am oprit la un punct de belvedere de unde se vedeau Mănăstirea Mraconia și Ciucaru Mare (318 m). Acolo ne-au întâmpinat licuricii. Ulterior am mai oprit doar din benzinărie în benzinărie. Și-așa se face că la 8 fix, după vreo 10 ore de somn, m-am trezit în drum spre Milano, admirând hotelul Klima. Iar la 13 deja eram la intrare în tunelul Mont Blanc, lung de 11.611 m.

Am intrat în tunel în Italia, și-am ieșit direct în Franța.

Deci 20 de ore de condus aproape continuu a durat drumul România – Serbia – Croația – Slovenia – Italia – Franța. (costuri: 241 euro taxe de drum (autostrăzi + viniete), 466 euro motorina, dus-întors)

Și-am ajuns într-un camping foarte fain (Le Camping île des Barrats), situat aproape de centrul Chamonix-ului, cu priveliște frumoasă spre munții pe care urma să-i urcăm.

IMG_20150705_145004

Ela_053

Ela_048

După-amiaza am ieșit la plimbare prin Chamonix – o stațiune foarte cochetă, temperaturi extrem de ridicate, multe flori.

IMG_20150705_181829

Ela_071

Ela_107

Ela_118

Ela_121

Ela_122

Vlad AW110_018

Între timp, fetele din gașca noastră au urcat cu telecabina la Aiguille du Midi, la 3.777 m, ca să admire Mont Blanc-ul de mai aproape.

Irina_061

Irina_041

Irina_075

Cam atât pentru prima zi. Am încheiat-o, cum altfel, cu o selecție (fină :P) de brânzeturi franțuzești. 🙂

Dacă vreți și varianta video, vă invit să priviți materialul filmat de Vlad:

To be continued.