Asa cum va anuntam intr-un articol programat, marti, 18 august 2009, in jurul pranzului am pornit din Bucuresti spre Balea Lac. Planul nostru era sa urcam pe Moldoveanu.

Ajunsi la Balea, ne-am inarmat cu  rucsacii, iar dupa 35 minute eram sus in saua Caprei(2315 m), de unde am coborat la lacul Capra. Pentru prima zi, era suficient :)) Ne calculasem traseul inca de acasa, asadar, la Capra urma sa innoptam.

A doua zi de dimineata, dupa ce am lenevit un pic pe malul lacului, facand poze, admirand peisajul si hranind „stomacelul”, am pornit la drum pe banda rosie, marcajul de creasta, ocolind lacul Capra, mergand apoi pe curba de nivel pe Piciorul Caprei, traversand caldarea Fundul Caprei pe sub Arpasel. In cele din urma am ajuns la Fereastra Zmeilor sau Portita Mica a Arpasului, dupa cum i se mai spune (2175m). Dupa acest pasaj frumos urmeaza o zona prevazuta cu lanturi, numita „La trei pasi de moarte”, despre care auzisem prima oara la profa de engleza, Nistor Laura, un idol in viata.

Drumul continua apoi pe la monumentul Nerlinger(287m ) – saua Vartopului( 2290m ) – Arpasul Mare( 2468m) – vf Mircii(2461m ) – coboara la Lacul Podu Giugiului (2264m) – urca spre saua Podragului (2307m) ocolind vf. Podragului (2456m). In cele din urma, obositi fiind, vedem „luminita de la capatul tunelului”: cabana Podragu( 2136m). Coboram, mancam, punem corturile, ne amuzam la spectacolul magarilor si nu dupa mult timp „tragem pe dreapta”.Parcursesem 12,66 km si voiam sa fim odihniti pentru cea de-a treia zi.

Cu tristete in suflet si durere in gat, Oana a fost nevoita sa renunte la traseu. Asa ca am ramas 4 mandri care am urcat iar in Saua Podragului, ca sa mergem pe curbe de nivel spre vf Vistea Mare ( 2527 m ), ocolind varfurile Tarata (2414m), Corabia (2406m), Ucea Mare (2434m) si Ucisoara (2418m). Bafta noastra a fost sa prindem ceata pe Vistea! Altfel, daca am fi vazut cat de departe e varful, ni s-ar fi inmuiat picioarele cu totul. Nu mai punem la socoteala ca Alex, care era primul, ne-a zis ca pe indicator scrie „Vf Moloveanu – 1h30′”.

Ajunsi pe Vistea sus, Moldoveanu ni se arata țanțoș. Era atat de aproape si abia asteptam sa vedem tricolorul fluturand in vant. Asa ca am urmat punctul rosu, fara rucsaci in spate, plini de entuziasm, pentru a ne “trage in poza” alaturata. EVRIKA!

Vineri, la coborare, am ales traseul pe banda albastra, pe langa lacul Podragel (1957 m ). Pana la Fereastra Zmeilor am urcat si am coborat niste muntisori de toata frumusetea. Mie personal mi-a placut mai mult traseul acesta decat urcusul pe vf Mircii de miercuri la pranz, desi eram mai obosita. Am fi putut sa coboram pe “drumul lui Nastase” pana in Transfagarasan, dar coechipierii mei au vrut sa luptam pana la capat 🙂

Totul e bine cand se termina cu bine. Nu-mi vine nici acum sa cred ce vreme buna am prins in tura asta, per total. Pe Vistea eram cu polare, geci si windstoppere, iar pe Moldoveanu am facut plaja in tricou si in picioarele goale, dupa primele 5 minute.

Sa nu uitam nici motto-ul: “Hai sa urcam, ca sa avem de unde cobori”

PS: Pe parcurs am intalnit multi alti nebuni: polonezi, cehi, slovaci, nemti, francezi, unguri; romanii ramasesera la o ciorba de burtica, la cabana Balea. 🙂