Doare, doare la fel de tare. Dar începi să te gândești din ce în ce mai puțin la asta, fiindcă te pierzi printre deadline-uri și crize și urgențe. Doare nu pentru că nu-ți mai poartă de grijă, ci pentru că nu-ți mai amintești cum suna vocea lui. Nu prea mai plângi în duș, poate rar. […]
Acum vreo două luni de zile, Alexandra m-a sunat să mă întrebe dacă aș fi de acord să vin la podcast-ul lor despre psihoterapie și igienă emoțională. Eu? „Da, să vorbești despre moarte, doliu și procesarea pierderii… ” Știam că o să fie greu și c-o să plâng oricât m-aș pregăti înainte. Dar am acceptat […]
Astăzi tata ar fi împlinit 60 de ani. Mult, puțin? Depinde. Mult, dacă îmi amintesc cum acum câțiva ani îi consideram pe ai mei „moși”. (asta până într-o zi când, mai în glumă, mai în serios, mi-a dat mama de înțeles că o deranjează) Puțin, dacă stai să te gândești că bunica, la 85 de […]
Acum doi ani, când a murit tata, credeam că totul e o mare lecție din care o să-nvăț ceva. Credeam că n-o să mai spun „da“ la orice mi se cere, că o să merg la doctor mai des și c-o să-mi pese mai mult de sănătatea mea, că n-o să spun că totul e în […]
Când mă gândesc acum la tata, îmi vine să râd și să plâng în același timp. Îmi vine să râd fiindcă tata era un om vesel, guraliv, mereu cu glumele la el. Un personaj adorabil care mi-a ținut mereu partea, în felu-i caracteristic. Dar îmi vine și să plâng fiindcă n-am apucat… multe. Crying smile […]
Șase luni și paisprezece zile au trecut de când l-am înmormântat pe tata. Cu toate astea, în loc ca timpul să fi vindecat rana, pentru mine fiecare întoarcere acasă e la fel de grea, sau poate din ce în ce mai grea. Când o văd pe mama singură și cu toate pe cap, mi se […]
Când eram în Brazilia și lucram cu copiii din școală, am avut așa un gând (pe care-l mai avusesem și-altă dată), cum că mi-ar plăcea să am un altfel de job, să interacționez mai mult offline cu oamenii. Iar pe la finalul celor două luni de zile, când deja mă pregăteam sufletește pentru întoarcerea în […]
Ma gandesc de atat de mult timp sa-ti scriu. Mai intai eram entuziasmata si voiam sa impartasesc cu tine bucuria mea. Apoi am fost luata prin surprindere de neprevazut si voiam sa descriu durerea ce o simt. Acum… acum a trecut ceva timp si invat sa accept lucrurile asa cum sunt. Trebuie. Dar sa o […]
Pe la începutul anului, când mama intrase în febra Like-urilor pe Facebook (dădea Like la aproape orice scriam/făceam eu), m-am întrebat în sinea mea dacă tata îmi citeşte blogul. Mi-ar fi plăcut s-o facă, dar n-aş fi îndrăznit să-i cer eu asta, aş fi vrut să vină de la sine. Motiv pentru care nici azi […]
Nu ştiu să scriu acest text astfel încât să redau cu adevărat ce-i în sufletul şi-n mintea mea acum. E luni, 15 iulie, iar tata e în comă din dimineaţa zilei de 7 iulie 2013. ** Duminica trecută mă trezisem târziu, savurasem un mic dejun apetisant (cu poză pe Instagram, desigur) şi în timp ce […]
