„Toată lumea din familia noastră” e un film în care cineva cunoscut mie joacă rolul mortului. Este vorba despre Cătălin Anchidin, PR-ul companiei care distribuie filmul. (Parada Film) Iar despre joaca lui de-a mortul am citit acum ceva timp pe blogul Cristinei Bazavan.

Mi-a rămas de atunci în minte titlul, apoi mi-a fost din nou supus atenţiei la Premiile Gopo iar acum bag de seamă că îmi place afişul. Sofia, fetiţa de pe afiş este absolut adorabilă şi dezinvoltă, chiar dacă ea este victima. Am avut plăcerea să o cunosc săptămână trecută dincolo de ecranul filmului; ne-a spus că vrea să mai joace şi în alte pelicule şi că a putut păstra o parte din recuzita ei. 🙂 O invidiez mai ales pentru caracatiţa Karakiri! 🙂

„Toată lumea din familia noastră” (proiect finanţat de CNC cu 1.006.982 RON în cadrul sesiunii de concurs iunie – iulie 2010) tratează cu umor povestea tristă a unui tată şi a fiicei lui, care vor să petreacă împreună o vacanţă ca-n rai, însă deocamdată sunt prinşi în iadul relaţiilor de familie de pe pământ. Marius Dinţarus, aşa cum îşi porecleşte fetiţa tatăl biologic, este un personaj pentru care iniţial am simţit înțelegere și compasiune, dar văzându-i scăpările şi personalitatea dublă mi-am încrucişat braţele şi am refuzat să mă implic foarte profund, ca să nu plec acasă cu un gust amar. Este admirabil cum se schimbă de la o scenă la alta şi cum sare dintr-o stare de spirit într-alta. Şi e regratabil să vezi cum se pierd oamenii cu firea şi cum brusc, în situaţii de criză, fac lucruri nechibzuite. Fiindcă aşa se întâmplă şi în realitate, iar scenele din film mi se pare verosimile. Chiar dacă regizorul nu ne-a impus un final, eu aşa simt finalul, trist. Nu mă pot gândi la cineva care să iasă cu bine din povestea asta.

De altfel, foarte mult la filmul acesta mi-au plăcut replicile, dintre care cele mai bogate stilistic i-au fost întrebuinţate lui Marius, interpretat de Şerban Pavlu. Excelentă scriitura scenaristică, chiar dacă un pic vulgară pe alocuri. Dar nu trebuie să mă credeţi pe mine, trebuie să vă convingeţi singuri de asta. Iar  eu trebuie să privesc filmul anterior al lui Radu Jude („Film pentru prieteni”), ca să înţeleg de unde pasiunea asta a lui pentru agresivitatea societăţii în care trăim.